uneori e normal să te temi spune o reclamă la yahoo
dar de-acum s-a isprăvit o să aibă el grijă de toți virușii
de toate bolile ce se pot lua cu un singur click
mă uit pe geam ninge afară
ninge
te iau în brațe și îți spun happy new year
pentru ca așa am stabilit
că e Craciun sau Anul Nou când o să vrem noi
voiam să las asta pentru o ocazie mai mare mai frumoasă
dar nu sunt constructor de poduri
nici magnat al cipurilor incastrate în palme
poate că am să scriu altă poezie în versuri
sau am să întreb din aproape in aproape: știți ?
uneori e normal să mă cauți pe afară
am crescut cu cheia la gât
avea două noduri mari și sfoara era galbenă
aveam cheia mea
puteam intra în casa aceea ciudată
ori de câte ori vroiam
fumam Kent cu castel trăgeam în piept
mă plimbam pe străzile unui oras cunoscut
calculam șansele Stelei spunând: se poate, se poate
desenam imposibilul pe mașini murdare
te strigam pe nume
în gind
și desenam
povești cu altă Alba ca Zapada
cu aceiasi Feți frumoși
cu ferestre obișnuite la care se stingea lumina
uneori e normal
să ma plimb printr-o casă scufundata în beznă
să umplu tavanul cu pagini nescrise de jurnal
(nu ai auzit de blog?)
să îmi umplu mâinile cu frunze
și să le dau foc în grămezi ca atunci în toamne
în care mă opream în fața casei
spunând o rugaciune tăcută
uneori
cred ca am murit