in umbrele statornicite
neplatitoare de chirii
intepenirea m-a imbratisat alaturi de esenta mahonului
fara sa-i ascult povestile exotice
ii plang pe umar
ironic pendula isi gaseste mereu drumul
neinfranta in lupta cu timpul
eu nu-i las hipnoze sa-i gadile orgolii
penita imi raneste gandurile moarte
despartite de ceruri azurii
cazute in prapastii sapate in adancu-mi
pe coala de hartie imi irosesc frisoane
solid acompaniate de luna stearsa de-o eclipsa

imi las obrajii spalati de focul din semineu
ma impotrivesc dezghetului de carne
nu stiu perechea aceea sunt tot eu
ori poate doar durerea ce cata sa ma sfarme

intepenirea-mi curge
pendula moare sufocata
chiriasii pleaca