o voce mă latră în sunete ascuțite
când trec pe lânga livada Domnului
îmi vine să sar gardul
să-l trezesc pe Adam
frate nu dormi îți vor fura o coastă
vor face din tine ladă pentru mere
te vor îmbrăca apoi în piele ca pe-un rocker
și vei înghiți din obligație toată viața lumini
până te vei exila singur în iad
lăsând de bunăvoie aripa precum Profetul
condurii la ușa unui loc de strigat îngerii

mă emoționeaza ciorile ce-mi strigă numele
nedumerite să vadă cum încerc
să-mi iau în fiecare seară zborul spre lună

de fapt nu stiu încotro să merg
port cu mine un păcat mai adânc decât timpul
umbra s-a încuiat în baie și plânge
vântul îmi șterge urmele
ținând prelegeri despre diferența dintre amnezie și uitare
pun deoparte un ban pentru luntraș
să mă poată vedea în lumea
unde negrul în negru se adăpostește

îndărătul porților e întotdeauna lumină
spoturi albastre pipăind imagini înghețate
în ochiul de ametist al iernii
la geamuri mușcate mă învață să torn fantasmele în forme
cum să dorm pe puntea dintre lumi
îmbrățișat de o Kali cu pielea întoarsă

acum când am terminat de spus toate poveștile
fac body painting cu sentimentele si pun un inel în buricul pământului
mă ung cu ceară peste urechi buze și ochi
am să dăruiesc ultimului prieten masa de făcut dragoste
voi da foc bisericii unde mi se închină cuvintele
ca niște babe cuvioase ce cred în minuni
am să hrănesc lupii cu palmele astea strânse pumn
la noapte îmi voi bea toate nickurile
într-un cocktail cu gust de ouzo
eu, Carmen și Bizet