Eu cant iubirea,incins in uitare de sine,
brat la brat cu zumzaitul din inimi dulci,
eu cant fiorii din flacara privirilor fugare,
ajutat de cantecul vantului printre munti,
eu cant farmecul din cascadele pletelor sure,
intelept asezate de tainice emotii,
eu cant fascinatia mamelor nascand viata,
la rascrucea abandonarii de sine,
si martor mi-e soarele cu a lui culoare,
si suflet mi-e luna,cu mistica cununa.
Si din noroi fac nuferi atarnand la pieptul tau,
din durere nasc iubirea,templu sa ne ramana
vocile surde le topesc in simfonii
regretele le plasmuiesc in dedicatii
amor sa fie!sufletului dau de veste
ca viata din iubire este,
iar iubirea e lumina-ncolacita ca o zestre
pe a inimii poveste!