PROGRES

e exercițiu tandru al pierderii de sine
acest sistem de calcul înghesuit pe masă
el ține loc de iarbă, de cer și de albine,
de prieteni și de limbă, și ține loc de casă

evoluează leneș spre inima din mine
acest sistem de calcul cu boxe și arpegii,
cochilie de iluzii, e melcul care vine
cu urma lui deșteaptă, împodobindu-mi negii

vom cuvânta,prieteni, mișcând în gând din gură
pe plasa de păianjen a zilelor de mâine,
vom mirosi bionic și vom râvni prescură,
imaginea scanată a bulzului de pâine -

fără să gust comoara naturii minerale
mă logodesc în casă cu oul noii toane,
eu - o omidă-n frunza vieții virtuale,
el - surogat de tablă, și plastic, și butoane

e timpul să se vândă la sticlă constelații
să cumperi cu borcanul un aer de la stână,
să îți consumi tichetul pe zvonul unei rații
neconfirmate încă, de lapte și smântână -

la bursele de mâine se licitează spații
din cașcavalul Terrei, și alte sfere soațe -
și oamenii-conservă se schimbă prin rotații
în posturile calme, absurde, de paiațe.