Îmi uit cuvântul. Te ating cu gura
De la picioare aplecat spre pleoape.
Străbat câmpii și nu las să îmi scape
Cuibare moi ce-mi întețesc arsura.

Dau de scânteia pulpelor aproape
Și-mi prăvălesc dorințele de-a dura
Spre crângul vieții năucind făptura
Dintr-un afund de patimi să se-adape.

La sâni trufași mi se oprește lutul,
La sfârcul poftei ce s-a-nfipt în lan
Și urc năvalnic pârjolind ținutul

Uitărilor ce s-au pierdut în van.
Când buzele nu-și mai desprind sărutul,
Cobor în tine spre un alt liman.




21 ian.2005