BELȘUG DE SOMN

Era belșug de somn
Și somn era –
Și-n urmă, nopți de spaimă, tremurând cu fierul
Fricii-n vene –
Și ger în suflet –
Candelă de carne, cineva bătea,
Mai mare decât ușa ce-o puteam deschide –
Cântam pe limbile întregului pământ
Sperând să vină –
Auzit-a cineva ?

De vezi un melc, e semn de vreme rea ?

Dulapul – unelte vechi – fugind de la servici
Ca să găsesc o ordine în toate –
Și cum le potriveam !…
În vremea asta, unii chiar plecau
Și alții deschideau pe lume ochi închiși…
Ce-ați câstigat ?
Eu am trăit.
Atât ?…
Și suferința care mă strângea de gât
Ce mică-mi pare –
Oricum, în locul tău nu pot să simt –
Nici tu-ntr-al meu !
Dar tu, în locul lui Hristos, cum minți ?

Târziu, ajungi la-nțelepciunea care
Tăcând, ascultă gândul cui bolnav –
Și brațe n-ai,
Și ți se pare…
Părerea ta păstreaz-o pentru tine,
E mare lumea
Și e loc
De fericire-acolo unde este Domnul
Și de un bob de grâu de bine.
Și ce e ea ?

Așa-ncepură toate.
Undeva în pântec.
Dar cum uitai ?

Când mă-ntrebă
Nu am știut de unde vin
Și-s mulți din cei ce au uitat
Și de n-ar mai fi de-acei
Bicisnici zei.

Altminteri, cum puteți ucide ?

Ce sabie-am ridicat ?
Prea multe !
Și gândul dacă crezi că nu e nimeni să-l asculte
E ascultat !

Dar ți-ai adus de el aminte ?
Prea mult pentru cochilia de lumină care te-a vărsat
Sau pentru cine ?

Deși se moare foarte mult în jur, nu-i nimeni vinovat –
Deși se suferă, de vină nu e nimeni –
Distant,
Poți singur să apreciezi
Cât ești de generos văzând ce porci sunt alții –
Și bea-ți cafeaua
Liniștit
Și plânge-te
Și preaslăvește-te
Pe tine.

iulie 1999