Am strivit carnea cu picioarele
ca pe niște bieți struguri,
credeam că vinul roșu,
în fierbințeala mea,
va tulbura toate rănile deschise.
Cutremur de simțuri vreau!
Să se surpe toate castelele,
să rămînă doar materie, substanță
din orașul ce cu-atîta îndîrjire și speranță
l-am clădit,
încă dinaintea primei suflări.

… … …

Iar trupul mi se-nchină resemnat
trist ca un bătrîn pe pat de moarte,
rămas nespovedit
și mestecat de viermii existenței
…
Simt cum roșul,
fierbintele meu sacru,
se încheagă,
ca lava în contact cu cerul,
în născut de prunc
din nou,
… … …
și totuși, e vin,
și totuși, e sînge,
și totuși,
mi-e frică de vin
și de carnea fierbinte strivită…