poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-17 | |
ASCENSORUL DE VECI
urcăm cu ascensorul în blocul cu bătrâni, pândind după ferestre, pășind spre ghilotină, înfiorate umbre-n cuțitul de lumină - nemaicerând nici ziua de mâine să le-amâni – copii pe care nimeni în casă nu-i dorește, ei sunt istoria care își cere loc de veci, și îngropată, albă, în tâmplele lor reci, prin ochii lor contemplă, cu ochii ei de pește – sunt ceasuri care încă mai îndrăznesc a bate, și bat dezordonate, și bat, însingurate, și cine știe cine din când în când răzbate din frontul existenței, ducându-i vii, în spate - și-urcăm cu ascensorul acesta de chibrituri, și nu știm niciodată când vom ieși din scenă, bieți gunoieri ce-aruncă cu stihuri și cu mituri, bătrânii-n tomberoane, și viața lor – la benă …
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate