parintii mei
singurii mei parinti
nici macar nu-mi intuiesc...
evident,intuitia lor
e deficitara
intuitia parintilor mei
nici macar nu exista,
ei nici nu percep...
de fapt nu ar avea cu ce percepe
eu nu intru in plaja lor senzoriala
in ce ma priveste,
eu nu percep,
eu nu exist
asemeni lor
si nici parinte nu ma vad
nici macar nu pot intui asta
...am,deci vocatie de parinte
eu accept orice
si nu cer nimic in schimbul
lipsei mele de intuitie
doar ofer altora
spatiu si timp in universul
perceptiei mele deficitare
ca parinte as fi insa un dezastru
ca perceptie sunt deja o esuare
a propriei mele intuitii,
a propriilor mei parinti
care cel putin exista
intr-o forma definita
nimic de intuit aici
nimic de inteles
un morman de nonsens
ei,voi da
eu nu,poate deja am ales.