poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-02-16 | |
Păgână catedrală fără crucifixuri,
cu dascăli spelbi, monden înfățișați, în care mii de întrebări nespovedite zac într-un mare, fără fund, mormânt comun, cu lumânări lucind numai sub tâmple de cuvioși a căror vârsta li-e copilă, mă chemi și-acum, cu pieptul înainte, mă-mbii cu-aceeași vrajă de poveste, cu care mă-mbiai la vremea-n care, citeam în hopuri: „A-na a-re me-re”. Și, între-ai tăi pereți am învățat să-mi fie foame… și ce-nseamnă dorul, și tot aici, când mă visam bărbat, am învățat că Ana n-are numai mere- și primul meu sărut, stângaci, l-am dat, tot sub a tale ziduri austere- Pe când copil eram, păreai bătrână, și socotitu-am învățat pe anii tăi, ca mamă te-am lăsat și, mai apoi, te-am regăsit ca sora mea mai mică; pe lângă tine timp-o ia-napoi, și-ntinerești odat’ cu generații pe car’ le-nveți și-acum, ca și atunci, cum să citească: “Ana are mere” Iar azi, ajuns la vârsta de zăpadă, când amnezii se bat pe mine, cap în cap, mai îmi aduc spre-aminte, câteodată, de Ana cea cu sâni ca două mere, și școala mea, de când eram băiat! Ploiești – iulie 2004
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate