Zgomote surde se sparg de ziduri.
Sunete alunecă drept sânge pe perete.
O mână udă de lacrimi rotește iluzii
Sfârșite de vise alunecate din minți nebune.
Clocot de speranțe explodează în fața geamurilor,
Sparg uși, invadează vieți străine, corup inocenții,
Varsă durere și invidie într-un vas de lut alb.
Suspine ce adâncesc o groapă plină de noroi
Întorc suflete amețite de durere... moarte.
Liniște, un zgomot de ciori asurzesc lacrima,
Cotește moartea și ocolește sufletul.
Încă o zi...