Imi curg secundele
lui in trup, in nervuri,
ca seva, rasarindu-mi
licurici in virful genelor.

Sa ma asculte ca atunci,
respirindu-ma cu ochii
intredeschisi, a muguri
valurindu-ma, a nuferi
rubinii sa mi se deschida
miinile lui pe trup, vapai.

Sa nu mai fie ceasuri,
doar clipe vii arcuindu-ne,
si sa ne fie acut de gustul
fiindului nostru, impletit,
cum de pleoapa privirii
toate culorile ne e, in lut
si roua, amestecindu-ne.

Dar... azi sint frunza
in calea canibalilor
si sint cintec inchis
in palma lui, cu inima
lipita de pulsul venei.

**
Scris de fenomenala Livia AD2005