"Cin' se ia cu mine bine,
îi dau haina de pe mine..."
(Cîntec popular)

Slav aș fi fost, de nu eram latin,
latin aș fi, de n-aș fi fost și dac -
dar a ieșit așa : să fiu român,
și eu cu soarta asta mă împac !

Mi-au dat și alții sînge și cuvinte -
nisipuri galbene trecură-n zbor,
purtate-n vîntul Asiei, fierbinte,
să-ngrașe primitorul meu ogor.

Și din Apus, din Miazăzi, veniră
umane pulberi, umbre și lumini,
cu bine și cu rău mă vremuiră -
pe toate le-am sorbit în rădăcini.

Și nu-i nimic străin - a' mele-s toate,
dator nu sînt : plătit-am cu prisos ! -
că tot plătind uitucilor la rate,
cuțitul mi-ajunsese pîn' la os !

Dar am rămas așa cum scrie-n carte -
priviți-mă, si-o să vedeți ușor
că nu-s asemeni nimănui în parte,
deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Sînt bucuros de oaspeți si prieteni ;
deschisă-i poarta, inima si ea ;
binevenit vei fi sub mîndre cetini,
în munții mei, la caldă marea mea.

Îmi dai un sfat ? Te-ascult cu luare-aminte.
O mînă de-ajutor îmi dai ? Mulțam !
Dar nu cumva să-ți bîiguie prin minte
că asta-i țara cailor de ham !

Poftiți, deci, stați la masă, stați la soare ! -
un loc prielnic vă păstrez, amici;
v-astept cu mintea plină, gîndu-n floare
(că nu-i de lipsă fosforul pe-aici !...)

Întind spre toată zarea poduri bune :
primesc și dau întregului Pămînt;
nu-i gînd viclean în mine să răsune,
dar nici stăpîn nu caut: eu îmi sînt!

Învăț, cîntînd sau nu, și limbi străine,
mi-or folosi - în mintea mea socot -
dar mă gîndesc de-asemeni că e bine
să mă pricep întîi și-ntîi să-not !...

Și, iată, simt așa cum scrie-n carte -
priviți-mă, și-o să vedeți ușor
că nu-s asemeni nimănui, în parte,
deși,-ntr-un fel, vă semăn tuturor.

Că slav eram, de n-aș fi fost latin,
latin aș fi, de nu mi-ar zice dac -
dar a ieșit așa : să fiu român -
și vreau cu toată lumea să mă-mpac !