În cremenea nopții din salon,îngheț,
în jurul meu dansează stinse candelabre,
dantele șterg praful icoanelor,cu foșnet.
Nici noaptea asta nu mai trece!
Iar așternutul este ud de sudoare rece.

Imaginea unui fost cavaler își caută armura
cu ochii goi, dar triști și deznădăjduiți,
iar calul său scheletic se oglindește cu marmura
târând cu el o trenă de luni lăptoase
și semivise-nfășurate în gogoși de mătase.

Un dans de stafii coboară din pod.
Aș da orice acum să pot să dorm,
dar și ele îmi pun în gât încă un nod,
pe când un urlet scrijelat se-mprăștie din beci;
Nu. N-am să dorm. Aștept somnul de veci.