Adorm uneori zâmbind prostește...
Alunec cu gândul pe gheață
Spre nemurire.
Sper o clipă a unui fulg
Să se oprească, să îmi spună,
Cum e în cer, căci aștept o nouă viață.
Reușesc ușor să trec un prag prea înalt,
Împing un altar ce mă ține închisă,
Și trec într-o altă lume.
E lumea mea,
Lumea pe care am dorit-o tot timpul.
Cu mâna unui drum alunecos
Fac vânt durerii... am reușit să găsesc
Un drum spre altă viață.
Nu e fericire, nu e tristețe...
E doar altceva.