Cum să te recunosc iubito-iubite?
Eu am să port ochii atât de azurii și de larg deschiși pe dinăntru căutînd cutia neagră.
Am trecut printr-un fatal accident
Nu mai există supraviețuitori
Nu se mai aud SOS-uri
Eu am să port o semilună asemenea turcilor ascuțită și șlefuită la capete ca să strălucească mai tare decât brațele albe ale tale decât degetele mele de aur topit -
înfiptă adânc în pat de cord printre acorduri ajurate din spate către un alt spate.
Și de vălurile palatine are să-mi atârne firăstruit un steag de lup cometat sur cu grijă.
Și o să aruncăm în urmă bani de argint și plumb și piepteni și plete și mâini, și batiste să fluturăm să năruim turlele Troiei și să le reclădim între copite de lemn.