prin această placentă subțire
a imposibilei opriri
întind degetele spre eu
cel de dincolo
cel care mă va îmblînzi în genomul său
privind atît de ironic
picior peste picior plictisit mizantrop
aproape inconștient prin fiecare gest strivindu-mă
pe mine trecut suspendat
în punga amniotică translucidă
a unor întrebări niciodată puse
ușor inutil dureros de naiv uneori invidiat
deși mă va arde pînă la voluptate
desfigurarea acestei permanențe
cînd o voi străpunge
sunetele ei vor deveni iubire spontanee
fracturîndu-se în timpanul singurătății mele
precum o uriașă pînză de paianjen osificată
abandonată în colțul cel mai ascuns al amintirilor
va fi ca și cum mi-aș afunda mîinile
în aluatul frustrărilor dospit
mirosind aspru aproape acid
căutînd o atlantidă de porțelan
rătăcită între oglinzile circulare ale cotidianului
cerc rostogolind zilele
precum o suavă fanfară mortuară
valsînd aproape divin prin pădurile sufletului meu
cercul acelui an fără fisuri fără speranțe fără promisiuni
acolo unde nici nu mai poate fi vorba de regrete reproșuri refulări
implozie spre un singur punct nevralgic
al durerii absolute extaz
nedumerire devenită spirală pretext
pentru încă un vals
în brațele tandre ale nestatorniciei
cerc închizînd rana suprem subtil surprinzător
echilibru contra infern
în acest joc elegant
în care nebunul de alb va da cu siguranță șah la regele de negru
regina va înțelege discret durerea pionului uitat
nefericită slugă a unui steag străin
calul se va întoarce către el însuși cabrat
iar de pe el cu o singură mișcare discretă
voi renunța din nou aristocratic
aproape ciudat
în rest ca și cum ar mai avea vreo importanță
va fi simplu
iremediabil
mat