Ați vãzut prea bine, cã la consultații
Doctorii te-ntreabã despre emanații
Vor sã știe tonul, abundențã, faze,
Unii le zic vânturi, alții le zic gaze.

Dar sã nu vã mire dacã medicina
Studiazã astãzi foarte mult bãșina
Fiindcã-n biologie pentru toți e clar:
A bãși e-un lucru foarte necesar.

Toatã lumea bese. Asta-i axiomã.
Nu intereseazã tonul, sunet sau aromã
În privința asta toți suntem la fel
Bese și-mpãratul în palat la el,

Floarea nobilimii, preoți, prinți, prințese,
Papa de la Roma, bese și iar bese.
Încã-o chestiune trebuie-nțeleasã:
Fiecare bese, dar la el acasã!

Fãrã martori, merge, tare sau încet
Nimeni nu-ți dicteazã ca sã beși discret.
Vrei rafale scurte, sau prelungi sã sune?
Treaba ta, ești liber, poți sã faci și spume.

Si chiar dacã nimeni nu-ți stã împrejur
Poți sã beși în lege, pânã cazi în cur.
Eticheta însã cere sã fi pudic,
Bunul simț pretinde sã nu beși în public!

Ce-ar fi, bunãoarã, s-auzi pe cutare
C-a bãșit în public doamna... nu știu care
Sau cã domnișoara, profesoara X
S-a bãșit în clasã, ieri, la 2 fix?!
Cum ar fi privite sau calificate?
Ar mai fi prestigiu, autoritate?
Aș, le-ar spune neted "de-al de bese tare"
Cine le-ar mai crede ființe grațioase?
Ar fi pur și simplu niște bãșinoase.

Dar mã-ntorc acuma iar la medicinã.
Sã-ți riști sãnãtatea pentru o bãșinã?
Sã n-o lași sã iasã dacã ești în public,
Fiindcã eticheta cere sã fi pudic?

În privința asta sunt pãreri mai multe
Cine-ar sta pe toate sã le mai asculte?

Astfel, dupã unii, poți sã beși oricât
Dar sã știi la vreme sã le strângi de gât.
Poți sã fi același om cu demnitate
De-a le da fâsâite drumu-n libertate.

Asta-i o pãrere, una dintr-o mie
Dar morala spune cã-i ipocrizie
Ce deosebire e-ntre om și cal?
Ar mai fi însã și-un aspect moral

Când te-arãți în public falnic, gras, fãlos
și-n realitate esti un bãșinos,
Câți nu sunt dintr-ãștia care bãs de zor
Parcã știi vreodatã ce-i la curul lor!?

Dar rãmâne lege cã e indecent
Sã slobozi la gaze de eșapament.
Fie, cu morala nu te poti certa
Dar mai iese gazul fãrã voia ta.

Suierã și geme cu prelung ecou
Iar tu ai neșansa sã fi la birou.
În astfel de cazuri, spune, ce te faci?
Sã recurgi la scuze, sau sã te prefaci?

Din experiențã, eu vã spun cinstit
Cã oricând în viațã nu am îndrãznit
Sã recurg la scuze; ar fi fost mai rãu
Sã roșeascã lumea toatã-n jurul tãu !

Am târșâit un scaun, am fãcut ceva
Ca sã nu se creadã c-am bãșit cumva.
Si oricât se spune cã sunt ipocrit,
S-au fãcut și ceilalți cã n-au auzit.

Chiar îndrãgostiții când admirã luna
Cu sau fãrã voie scapã câte una,

Si cu-o tuse seacã, bine regizatã,
Sau cu-o melodie mai pe nas cântatã,
Fac ca sã vibreze tot a poezie
Chiar și nedorita, scurta gãlãgie.

Ce-a trecut pin mațe și s-a dus în vânt
Si-n care se-ncurcã viața pe pãmânt

Dar astfel de cazuri, când ipocrizia
Este-asociatã chiar cu poezia
Crime moraliștii noștri le socot,
Cãci morala-și bagã nasul peste tot.

În final tot omul se întreabã trist
Sã-l asculți pe medic sau pe moralist?
Si mai e un lucru, fãrã vorbã multã:
Ce te faci cu curul dacã nu te-ascultã???