Lacuri de sticlă se unduiesc pe cerul fumegând
Acorduri discordante tulbură liniștea mormântului
Șoapte nedeslușite se pierd în eter
O lumină difuză se proiectează dureros pe bolta tunelului subteran
Un murmur vine din adâncurile îndurerate pierzându-se în amurg
Lacrimile se preling pe pereții netezi unindu-se în șanțurile profunde ale sufletului
O lumânare pâlpâie în obscuritatea camerei și boabe de ceară picură pe manuscrisele învechite
Slove încolăcite printre pagini mărturisesc înălțări și căderi bruște,
pe care bătrânul suflet înecat într-o halucinantă stare de beatitudine le-a devorat.
aruncându-se fără regrete în valul trăirilor.
Efemere au fost, acaparându-l în tumultul lor istovitor.
Îmbătrânit prea devreme, își așteapta acum sfârșitul implorând Providența să-i trimită dulcea moarte izbăvitoare.