Aș vrea să te văd în lumină albastră,
Să te descriu ca pe o fantomă,
Și să cred că nu te voi putea atinge decât în vis,
Și dimineața să mă trezesc cu gândul la somnul ce mi te-ar aduce.


Dar soarele mi te arată mai albă ca sarea uscată pe pietrele mării
Și nu pot decât să îmi întind buzele,
Să îmi îndemn limba și să adun lacrimile.
Ești aici și nu pleci cu vaporii în zori.


Îmi va fi mereu sete.
Voi încerca să te privesc mereu sub umbrela ta albastră,
Și să mă uit la tine în albastru,
Și voi face tot în jurul tău albastru,
Să pot să fiu mai liniștit și tu să pleci când marea se va face albastră.