În palma-mi umedă parcă și visul a încetat să mai bată
Și doar fiorul cutreiera necontenit în trunchiul slăbit
Iar carisma tremurândă din colțul ochiului
Mă deștepta la realitatea ce pare uneori fără sfârșit

Privesc acum în mine și parcă-mi plâng de milă
Degeaba tu, sărmane, încerci necontenit
Să lupți cu nepăsarea ce pune stăpânire
Pe oamenii din juru-ți când răul e voit

Aș vrea să-ntind o palmă și cerul să mă ajute
La astrul mândru soare încredere să cer
Să mă transform în praful ce cosmic acum pare
Din praful de-altă dată, să fiu o stea eu sper

Iar noaptea pe-ndelete să vă veghez de-aproape
Să cern ecouri care prin galaxie trec
În minte și în suflet să fiu la deșteptare
Un astru ce doar noaptea cu tine o petrec .