Se balansa în ochii tăi o mică și ciudată amintire.
Îmi întrebam tot universul de ce s-a stins a ta iubire.
Ea-mi deschidea în sine un orizont albastru
Scăldat în liniște și luminat de-al sufletului astru.
,,Nu mă uita!" trei dulci și fantastice cuvinte
Ce-mi sfâșâie auzul și-mi bântuie prin minte.
Ai fost iubirea mea fierbinte și tăcută
Ce s-a topit și-a devenit o cauză pierdută,
Pierdută de iubire mă simt acum și eu
Nu cred că-mi vei reda vreodată magia din surâsul tău.
A fost un vis, dar pare că totul e real
Și îmi întreb destinul:,, Fost-a oare în zadar?''
O,nu! nu cred că m-ai uitat așa.
Nu cred că s-a pierdut căldura
Și-n suflet a rămas doar ... iarna.