te holbezi la mine și-ți vine să mă strângi de gât
că ți-am oprit casetofonul dat la maximum
numai pentru a-l asculta pe Toto Cutugno
în decibeli care ar fi putut răpune timpanele a 10 elefanți...
și-mi faci istericale, aruncând pe podea
perna ciufulită de atâta iubire,
dai cu pumnii în salteaua nocturnelor noastre aventuri
care geme de durere la fiecare lovitură primită anapoda
mă insulți, supărată și nu prea, până când,
obosită sau poate speriată,
te așezi într-un colț al camerei și plângi încet.
ți-am depus la picioare obiectul torturii tale nedrepte
te-ai potolit numai după ce te-am servit cu zaharicale
și când pieptul meu rezona cu inima ta într-o trăire mută.
pe ritmuri de "innamorati", ochii iti deveneau iar verzi-albăstrui