ea încă respira când ne-am ascuns numele
când sub același chip am riscat la loteria universală
miza ne era necunoscută iar noi pariam cu viața
dintr-o dată nu ne părea prea mult
orașul mirosea a piele mustind de apă
ne înecam în el ca într-un mare a fost o dată
atunci ai ales ne-ai crucificat într-un colț al pânzei
încărcat cu sunete crude de copil

azi ne e tot mai teamă de lumină
poate de aceea suntem ființe întârziate
ne zbatem printre ființe ușor absurde
ne oglindim în ele și râdem
le înfrumusețăm după anotimp
ceasul capricios al dimineților ne e frate
e cel mai ieftin spectacol de circ

suntem din ce în ce mai tineri
nu ne mai amintim nimic
din ce în ce sub hainele comune
se pierde orice urmă de trup