poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-12 | |
voi muri mestecând ceară de cer
(lui Riemer Haim, profesorul care m-a învățat că nu trăiești decât atâta timp cât întrebi : de ce?") gândul că voi muri mestecând deja ceară de cer crește în mine cu intensitatea unui copac pe care nu-l privește nimeni înflorind mă gândesc la necunoscutele prin care ecuația traiectoriei mele își frânge hiperbola de un zid și încep să culeg de pe coada cometelor fragii cu gust de interogație de ce n-am adunat de pe streașina dimineții, atunci când timpul părea un duhovnic fidel, intonația isihastă cu care cuvintele își supraviețuiesc ? de ce am smuls prea devreme dintre dale de piatră smocurile de iarbă polară lăsând melancolia să roadă nestingherită pistilul stâncilor ? de ce m-am înclinat sub bolta ușilor greoaie numărând de-a lungul firului orb de apă cochiliile prin care memoria ne subminează elanul ? de ce n-am înțeles ce-mi spuneau ochii mamei când atinseseră temperatura icoanei la răsăritul unei stele căzătoare ? de ce mă rog în fiecare zi pentru o moarte bună când singura moarte care îmi lipsește este buna nebunie a egofiliei ? de ce mă agăț cu imaginația de holograma tunelului când prin acel halou de cuante impersonale nu descrește drumul până la vămile desăvârșirii ? de ce bat darabana cu degetele bătrâne în tejgheaua de după care țâșnește fumul înecăcios al gurilor ce trâmbiță moartea poesiei ? de ce n-am atins din pudoare nota cea mai de sus a nervului ce ne rescrie pe toți cu caligrafie de seismograf în cartea de murit a hedoniștilor care hrănesc omenirea cu tulpini amare de păpădie ? de ce n-am aflat la timp că în sexul meu mai crește un sex și încă unul și așa mai departe până ce am devenit literă scrijelită pe un schit alături de alte litere nepământene ? de ce nu m-am mulțumit să număr în fiecare zi pașii adânci prin care am coborât neîncetat de-a lungul unei ciuturi pline cu cioburi de oglindă ? de ce am plecat prea târziu de acasă luând cu mine doar zestrea mirosului de gutui din fotografiile de grup cu femei moarte ? de ce nu mi-am spălat în toate duminicile fața cu răcoarea incandescentă a rugăciunii de a-mi vedea de veșnicia mea liniștită ca de un petec de grădină zburătoare ? unde au stat ascunse pupilele prin care totul se vede altfel dintr-o dată și de ce n-am știut până acum să mă îndoiesc de mine după fiecare răsărit ? *** Blog Angela Furtuna
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate