un inger obosit
a venit intr-o seara
l-am lasat sa adoarma
intr-o mica camara

dimineata s-a dus
ca un vis de copil
lasand usa deschisa
din-nauntru afara

sa-l astept, sa ma rog
peste umeri povara
iubirea sa-mi port
in tacerea de seara?

innorat si senin
a trecut cate-un an
intr-o clipa, catand
chipul lui pe tavan

pana cand obosit
un alt inger veni
cum se naste in suflet
sfarsitul de zi

dimineata s-a dus
ca un an intr-un ceas
era inger mi-am spus
rugaminti fara glas

si asa au trecut
printr-o mica camara
obositii tai ingeri
din-nauntru afara

lacrimi?...da mi-au lasat
uneori ca povara
iubirea sa-mi port
in tacerea de seara

iar acum tu ma certi
vinovata copila,
nu sunt ingerii morti
cu aripi de aqvila

e-o poveste...ce-ntreaba
de ce toti au plecat
lasand usa deschisa
din-nauntru afara