mama mea cea demultă și tristă
am nevoie de tine o dată pe zi
nu mai știu de iubire există
deznădejdea mă poate strivi.

degeaba mă ascund în oglindă
trupul mă apasă din ce în ce mai greu
numai vulturi în ochi se perindă
nici sfântul gând nu mai este al meu

pârjolite sunt țărmuri în mine
de maluri mă sprijin mereu fără puteri
caut o mână întinsă de cine
ziua de mâine va fi precum ieri

iubire n-am aflat de o vreme
sunt singur ca un rău incurabil și trist
tot aștept cineva să mă cheme
și mă mir mereu mă mir că exist