poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-01-05 | |
Gara e pustie caci trenul n-a venit,
Strazile orasului parc-au adormit; Iluzia sobra e uneori o doamna Ce ne-mbie placut cu-al ei parfum de toamna. Batista e pierduta, e pe peronul garii, E-n pragul luminii, in cel al disperarii. Trotuarul de asfalt a adoptat batista, Pamantul o inghite si ii pierdem pista. Servetul in noroi parc-a adormit; Gara e pustie, trenul n-a venit. Hei, calatorule, suflet pierdut, Excursia nici nu a inceput. Tu esti fantoma de pe peronul uitarii Ce-a-ndreptat batista spre pragul disperarii. Ea e dantelata, din flori e crosetata, Un tanar o ridica si-o miroase-ndata, Dar vantul i-o zboara si pleaca dupa ea, Mireasma ce invie omoara-n urma sa. Aceasta era pe peronul parasit Caci gara e pustie, trenul n-a venit. Batista fumeganda de pe peronul meu, Tu esti amoru-mi datat chiar de Dumnezeu, Dar esti ca si multe-n lume si te cheama ca pe toate: Falsa copie a unei imitatii plagiate. Nu e intelept sa te imbrac in parfum, Tu nu esti decat al vietii rezultat: scrum! Dansul tau doar in noroi are chemare, Esti arsa de vreme, uitata de soare. Nu stiu cand doare mai mult si cand e mai dulce: S-o vad cum pleaca sau s-o privesc cum se duce. Nimeni nu mai viseaza, peronul a murit, Caci gara e pustie iar trenul n-a venit.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate