Trezit fiind din moartea prematura ,
Tu , asemeni unei fiare nesatula ,
Ai asternut covor de sentimente crude ,
Copil din flori , iubirii ce nu vede si n-aude!

Am protestat trezit din morti ,
Si de-a iubirii tale galagie ,
Sa mor din nou , iarasi am tras la sorti ,
Dar n-a iesit , fiindca iubirea ta invie!

Si-acum ca tot astepti macar un zambet ,
Pentru atata zbucium si-atat de aprig umblet ,
Am sa-ti ofer eu mort , o noua viata ,
O noua tinerete si-o noua dimineata!