Mi-am dorit să mor pentru tine ca tu astfel să nu mai mori,
Să trăiești veșnic în același oraș printre aceleași clădiri
În care nici un nor nu va putea să intre să-ți dezvelească liniștea
Cu care crezi că totul e bine, cu care te învelești și adormi!

Mi-am dorit să culeg ceea ce nimeni n-a știut că ai duce lipsă,
Ceva hârtii aiurite ce spărgeau singurătatea lucrurilor,
O ștearsă lumină zărită din tren, inexplicabilă farsă;
Cu care trupul îmbătrânește frumusețea pleoapelor!

*

Mi-am reproșat că locuiesc în lumea frigului
Ce ne-a îndemnat să ne croim drumuri diverse
Că moartea mea ar însemna un gol făcut cerului
Și că tu ai continua să dormi liniștea fără să-ți pese!

Stefan A Lui Nina