Indiferentza.....ea se lasa peste mine,asemeni picaturilor de ploaie care se amesteca cu lacrimile mele...
Sunt ca in melodia aceea,nu imi mai amintesc exact cum venea,dar nici asta nu conteaza....
Nu,nu este indiferenta...daca ar fi fost asa,lacrimile ar fi incetat sa apara,dar nu este asa...
Nici macar umbrela nu am....
Ploua atat de tare....fulgerele isi arata furia....dar nu sunt mai puternice decat cele din sufletul meu...nimic nu este atat de acut...
Macar de as fi putut fi victima unui fulger....dar nu este asa...sunt condamnat la viata,si nu inteleg de ce...
Oricum tin numai umbra pamantului,si ,in afara de asta,ma mai si chinui....
Ma uit in jur..trecatori grabiti alerga cu privirile aplecate...nu observau ca nu erau numai picaturile ploii cele care imi udau obrajii,imi umezeau buzele shi lasau un gust al durerii.....
Gust al durerii?
Il stiu prea bine....suntem buni prieteni....
As fi vrut sa inceteze sa-mi bata inima....dar nici macar inima nu tine cu mine....
Eram si sunt singur....nimanui nu ii pasa ca pe mine ma doare...ca ma simt ca o stanca ce e pe puctul de a se pravali in neant...
De fapt...o stanca in plus sau in minus...etenitatea nu area ce sa piarda....
Strada este goala.....soarele si-a facut in sfarsit aparitia....toata strada este uscata....
In afara de o mica portziune.....o dara de apa straluceste in razele soarelui,si se incapataneaza sa nu se usuce.....
Eu privesc in jos spre acea dara,ca shi cum mi-am fi gasit perechea....
In fond....nu era nici ea nimic atceva.......decat o................. lacrima......