nu
te-am mai vizitat demult în gând întotdeauna ai avut răbdare
mai multă decât merit
întotdeauna
ai știut cum să îmi ierți plecările și revenirile cu tot cu setul lor complet
de alte și alte plecări

știu
sună puțin banal dar din prima zi când m-am pierdut prin codrul de beton
- îți amintești?
am rămas îndrăgostit pe viață de rătăcire tu ar trebui să știi mai bine
doar e ereditar

uite
ți-am adus un pachet de țigări cred ca nu ai mai fumat de o veșnicie
mă întrebam uneori ce-ai fi spus să mă vezi și pe mine savurând fantomele
de nicotină cu aceeași poftă mi-a trecut acum sunt băiat mare în sfârșit
către sfârșit

ceva
cărți bune în ultima vreme? nu? nu încă nu am scris eu ce vroiai tu mereu
să citești încă sunt bântuit de spiritele morților și nu pot scrie
decât ca-ntr-un puzzle de erori plagiate ca de obicei după cercul poeților
dispăruți am să te rog pe tine să le transmiți salutări din partea mea
data viitoare când îi vezi

în rest
ce mai faci?
cum o mai duci cu eternitatea?
aici la mine nu ai decât 61 de ani acum ai probabil par alb dar nu
te-am mai văzut demult cred că nu te-ai schimbat
ți-am aprins o candela sus în deal la sacră chior mai ții minte?
mă făceai să râd când vorbeai așa tu ai știut întotdeauna să râzi

știi
am vrut să vin să te colind dar
nu știu ce s-a întâmplat în ultimele douăzeci de clipe
poate că într-o zi o să îți povestesc cum e să ți se prelingă pe obraji
catedrale și temple și clopote și icoane și vise pe jumătate cotropite
de grifoni cu rânjet de lup și ochi de aur

dar
până atunci
mamă
să fii cuminte
și atentă