|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Apoi reîncepe forfota obișnuită
￭ soare de sticlă
￭ sunt în corpul meu
￭ biserica trupului
￭ am învățat să supraviețuiesc și așa
￭ LaraicaElbaSavașiDrina
￭ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
￭ Dina vorbește cu Dina
￭ când vine aia să ne schimbe hainele
￭ stejarul
￭ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
￭ Drum
￭ Adrian A. Agheorghesei, debut
￭ Concursul ”Romeo și Julieta la Mizil”, Ediția a XVIII-a, 2024-2025, Mizil
￭ noroiul care mi-a pictat obrajii și retina
￭ nu-i așa departe, o jumătate de oră de la gară
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Nichita Stănescu
personale [ ]
13 decembrie
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de bianca marcovici [Levana ]
2004-12-13
| |
cântec
I se facuseră ochii atât de mari
că nu mai avea chip pentru el
munții de piatră erau amari
toti doi eram trei.
țâța ei albă atât de mare era
că prin greutate
dragostea mea mi-o strivea
zid zidindu-mă în cetate
dar când surâdea
lumea apunea
iar când ea râdea
soarele rasarea
de nu mai știam
de sunt de vreun neam
o iubeam
mă iubea
eu eram ea
NICHITA STÃNESCU
 |
|
|
|
