|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ de mult nu m-am mai jucat cu un ghemotoc de soare
￭ bătrânul ioachim tânărul ioachim È™i invers
￭ ​recviem pentru o inutilitate lascivă străpunsă de neobositul trident al lui neptun
￭ dialoguri blindate, el È™i ea în era pixelilor
￭ Volum premiat la "Zilele Eminescu"
￭ luptând
￭ o lume zgâlțâită
￭ Temeri sclifosite
￭ EXplicaÈ›ie
￭ exodul
￭ cum să alergi din toate puterile ca să rămâi pe loc
￭ Când voi păși afară din trup È™i din timp
￭ sora
￭ Post scriptum
￭ câte nostalgii poate stârni un banal creion!
￭ o persoană din È™ase
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Nichita Stănescu
personale [ ]
13 decembrie
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de bianca marcovici [Levana ]
2004-12-13
| |
cântec
I se facuseră ochii atât de mari
că nu mai avea chip pentru el
munții de piatră erau amari
toti doi eram trei.
țâța ei albă atât de mare era
că prin greutate
dragostea mea mi-o strivea
zid zidindu-mă în cetate
dar când surâdea
lumea apunea
iar când ea râdea
soarele rasarea
de nu mai știam
de sunt de vreun neam
o iubeam
mă iubea
eu eram ea
NICHITA STÃNESCU
 |
|
|
|
