|
agonia
texte
comentarii
membri
Colecţii
atelier
Librărie virtuală
Biblioteca virtuală
Chat literar
Galerie fotografie
Top siteuri literare
Linkuri culturale
Linkuri culturale
  Texte Recomandate
￭ Seif în proscomidiar
￭ O clipă de intruziune
￭ neînsemnat, aproape invizibil, stinghereai într-un colÈ› al muzeului de vise pierdute
￭ Osana! Milostiv Fii-ne celor cu pohta în gât
￭ domnu’ pal
￭ am ÅŸi eu un if
￭ Baladă de plută pe margine de flux
￭ iarna de carne
￭ nu pot respira
￭ ESTE POETICUL O CALE DE CUNOAÅžTERE ÅžI ACÅ¢IUNE? – COMENTARII LA HEIDEGGER
￭ supradoză de nimic
￭ Sonet (CCCLXI)
￭ noaptea dintre amintiri
￭ ​zolman locker privindu-se în sena 20 de zile mai târziu
￭ Scrisoare către Bob Dylan
￭ Cîntecul codului de bare îndrăgostit de codul qr
Romanian Spell-Checker
Poezie - Poezii
Dictionar de rime
proza, eseuri, literatura
Top siteuri literare
noutati IT, jocuri
Romanian Trends
Laptop
Contact
Contact Email
Trimite o scrisoare catre editor
|
|
|
Nichita Stănescu
personale [ ]
13 decembrie
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de bianca marcovici [Levana ]
2004-12-13
| |
cântec
I se facuseră ochii atât de mari
că nu mai avea chip pentru el
munții de piatră erau amari
toti doi eram trei.
țâța ei albă atât de mare era
că prin greutate
dragostea mea mi-o strivea
zid zidindu-mă în cetate
dar când surâdea
lumea apunea
iar când ea râdea
soarele rasarea
de nu mai știam
de sunt de vreun neam
o iubeam
mă iubea
eu eram ea
NICHITA STÃNESCU
 |
|
|
|
