...nu caut să explic acel alter-ego,ci eul meu trăibil ca să mai omoare,un eu sătul de-atâta spontaneitate,eul mahmur de-atâta realitate,un eu văzut prin prisma altor tu-uri,un eu căzut ce-ncearcă să se tot ridice,eul izbit de clipe infidele,pitagorescul eu analizat din toate unghiurile,eul de anturaj,minerul eu ce netezimea-mi cenușie prelucreză,un mioritic eu cu izuri de amor latin,eul doborât de siajul aeral al unui zbor de fluture,un eu periculos ce-i place mângâierea,eul rebel din cei încătușați,eul vibrat de audiții insonore,sfidătorul eu al pămăntescului g,un eu primit oricând de Hades cu flori polenizate de îngerești bătăi,acel eu hrănit cu dragoste pe pâine...dar eu..eu unde sunt? Îmi place pâinea aburindă!Știu,sunt un pâinar...Un pâinar român.