poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1643 .



Academia Iubirii
personale [ ]
http://www.aum.ro

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [raduc ]

2004-10-11  |     | 



~ O fetiță de cîțiva anișori desena ceva, pe masa din bucătărie. Mama ei, agitată că micuța se joacă, în loc să mănînce, o întreabă:
- Ce desenezi?
- Îl desenez pe Dumnezeu, răspunde fetița.
- Dar, tu nu știi cum arată Dumnezeu, nimeni nu știe acest lucru! vine replica promtă a mamei care, în timp ce vorbea, îi ia micuței hîrtia pe care desena și îi pune în față o farfurie.
- Da, mami, dar, dacă m-ai fi lăsat să termin desenul, ai fi aflat cum arată Dumnezeu! ~

Te grăbești. Prea tare, prea mult și prea des, te grăbești. Ești grăbit, ca să trăiești, dar, în graba ta, ai uitat cum se trăiește. Te grăbești să descoperi fericirea. Ai impresia că, dacă te grăbești, vei cîștiga mai mult timp, pentru a fi fericit. Tot grăbindu-te așa, ai uitat de tine, ai uitat de iubire, iar asta înseamnă că uitat și fericirea. Deci, te întreb: de ce alergi? Unde te grăbești? Chiar știi unde vrei să ajungi?

Þie, trecătorule, așa grăbit cum ești, eu îți spun atîta: oprește-te și așează-te. Așa, stai o clipă jos și respiră. Acum nu te mai grăbești, trage aer în piept, încet, respiră cu adevărat. Þine minte ceea ce-ți spun: nu există întrecerea ta cu timpul! Oprește timpul și mergi tu prin el! Eu îți spun că poți să faci asta! Lasă-ți urma în timp. Dacă nu-ți lași urma, ești un om bătut de timp!

Trecătorule, dacă tot te-ai așezat și-ți este bine aici, cîtă vreme te vei odihni, eu aș mai avea de spus către tine cîteva vorbe. Știu că ești obosit, dar ține minte asta: te-ai obosit singur. Știu că te simți rătăcit și ai nevoie de un punct de sprijin – acesta nu poate fi decît Dumnezeu. Tu l-ai uitat pe Dumnezeu și ai încercat să-ți iei ca punct de reper cîte un om, ce ți s-a părut, ție, deosebit. Nici tu nu mai știi de cîte ori ai fost dezamăgit de aceste puncte de reper de pe pămînt, dar tot nu ți-ai învățat lecția. Trecătorule grăbit, tu vrei un Dumnezeu convenabil, de aceea ți-ai întors privirea de la Tatăl Ceresc și încerci să te sprijini pe oameni. Cînd are ceva de rînduit, Dumnezeu rînduiește, negreșit, fie că tu vrei sau nu, fie că-ți pasă ori ba. Dumnezeu te iubește oricum, dar ți-ar fi mult mai bine, dacă ți-ai întoarce fața către cel ce te-a trimis aici.

Va veni un timp, trecătorule, cînd vei putea respira din plin, vei respira cu-adevărat, fără să-ți mai fie greu.

Ca tine, nu mai există nimeni. Nici ca mine, nici ca cel de lîngă noi. Tu, trebuie să-ți știi prețul! Omul de lîngă tine nu ți-l știe, nimeni nu-l știe, în afară de tine. Să-ți știi prețul și să înveți care este singura cale ce trebuie să urmezi, ca să-ți fie bine – Iubirea. Crezi că știi să iubești. Crezi, poate, că iubești. Ceea ce faci tu, în numele iubirii, te îndepărtează de adevărata iubire, te aruncă departe de ea. Ai construit un zid între tine și iubire. Fiecare gest, vorbă ori gînd al tău înseamnă încă o cărămidă în acest zid. Te miri, dar tu ai ridicat acest zid, atunci cînd ai fost gelos, invidios, atunci cînd ai dăruit iubire și ai așteptat să primești tot iubire, apoi te-ai mîniat, te-ai supărat și te-ai răzbunat, cînd nu ți s-a răspuns la fel; atunci cînd ai gîndit că unii oameni nu merită să fie iubiți; atunci cînd ai urît, cînd ai avut gînduri ascunse, atunci cînd una ai gîndit, alta ai spus și altceva ai făcut. Te-ai îndepărtat, ușor, dar sigur, de Iubire, de fiecare dată cînd ți-ai promis că nu vei mai iubi. Apoi, oricît a încercat cineva să dărîme zidul, tu te-ai împotrivit. Iar eu te întreb: de ce faci asta? De ce fugi de singurul lucru care te poate face fericit? Ca să nu suferi, asta vrei sa-mi spui, nu-i așa?

Trecătorule, în Iubire nu încape suferință, Iubirea nu poate să doară. Suferă „din iubire” numai aceia care nu iubesc cu adevărat și nici n-au fost vreodată iubiți. Iubirea adevărată nu pune condiții, nu condiționează. Iubește, trecătorule, iubește și nu cere nimic în schimb. Iubește și nu aștepta să ți se răspundă. Iubește, pur și simplu. Indiferent că este vorba despre Iubirea pentru frați sau părinți, pentru prieteni sau iubiți, Iubește, ca și cînd ai semăna. Ai semănat, treci mai departe.





###### ###### ###### ###### ###### ######





~ O fată tînără de la țară mulgea, în fiecare zi, vaca. Era mulțumită de statutul ei și de animalul care reprezenta, pentru ea, o mică avere. Într-o zi, și-a făcut niște prieteni de la oraș, care au considerat că ea trebuie să se schimbe. I-au spus că este frumoasă, dar, dacă ar beneficia de serviciile unor specialiști, ar fi mult mai frumoasă și ar putea ajunge celebră. Fata a stat puțin pe gînduri, apoi și-a spus: este adevărat că sînt fericită aici, dar, oare nu au dreptate prietenii mei? Oare nu merit ceva mai mult decît să mulg vaca, în fiecare zi? În fond, chiar sînt frumoasă, de ce să nu devin celebră, de ce să nu fiu admirată?

Fata a acceptat propunerea prietenilor și a plecat la oraș. În scurt timp, a cîștigat un concurs de frumusețe. Devenise „miss”. Era fericită. Au mai urmat cîteva concursuri similare, de pe urma cărora, ea și prietenii ei au cîștigat o grămadă de bani. Într-o zi, orășenii i-au spus că a venit timpul să se descurce singură. Fata de la țară nu era suficient de experimentată, pentru a se descurca singură într-un mare oraș, dar simțea că nici la țară, să mulgă vaca, nu se mai putea întoarce, deoarece era o „miss”. Abia atunci a înțeles. ~





Trecătorule, trăim într-o societate construită în așa fel, încît cineva să se împiedice, pentru ca altcineva să aibă de cîștigat. Viețuim printre oameni care ne doresc răul, pentru ca lor să le meargă bine. La tot pasul ne pîndește cineva care are nevoie să nu ne fie bine: medicul vrea să aibă pacienți, deci trebuie să fim bolnavi; farmacistul vrea să facă vînzare, deci noi trebuie să avem nevoie de medicamente; vînzătorul de la service-ul din colț are nevoie să vîndă anvelope, deci cuiva trebuie să i se spargă cauciucurile de la mașină, să i se strice mașina...

La fiecare pas, întîlnim pe cineva care știe mai bine decît noi ce ne trebuie, ca să ne fie bine și cum putem fi transformați în altceva decît sîntem și putem să fim. Avem, în permanență, în jurul nostru, oameni care vor să ne convingă să aspirăm la un statut social care, pe lîngă faptul că este doar un miraj, nici nu ni se potrivește. Oamenii nu mai au credință, nu mai știu unde să caute răspunsuri sau - ceea ce este, poate, cel mai grav - nu mai au întrebări.

Trecătorule, oamenii se află într-o competiție neîncetată. Copiii sînt învățați, de mici, să intre în competiție, să fie orgolioși, să fie cei mai buni. Primele jocuri ale copilăriei îi învață că trebuie să cîștige. Apoi, în timp ce descifrează tainele scrisului și ale cititului, copiilor li se inoculează ideea că trebuie să fie cei mai buni din clasă, să nu mai fie nimeni ca ei. Astfel educați, copiii de ieri au devenit, astăzi, adulți pentru care cel mai important lucru este să fie învingători. Nu contează ce se întîmplă în timpul întrecerii, doar rezultatul este important. Cînd nu mai au cu cine concura, încearcă să se întreacă pe ei înșiși. Atunci, apare scindarea – o parte a lor cîștigă, iar alta pierde și, astfel, cu fiecare „victorie” obținută în competiția cu el însuși, omul mai pierde o părticică din sine. La un moment dat, după ce va fi cîștigat toate bătăliile din interiorul său, omul va înțelege că cel pe care l-a atacat cu atîta înverșunare, atîta amar de vreme, era, de fapt, el însuși!

Cîndva, unul singur colinda, iar ceilalți, din grup, adunau banii. Înainte de-a pleca de-acasă, îl testau, se asigurau că știe bine colindul. Astăzi, nu mai poate fi așa. Dacă ne supunem unui balon devenim baloane!

Totul este cu susul în jos, trecătorule, și trebuie să facem ceva. Există, în fiecare om, lucruri bune și frumoase, pe care nu le observă singur. Trebuie să scoatem mărgăritarele de sub copitele porcilor!

Vom face o reformă, prin Iubire.

Dirijează cu Iubire, trecătorule, și nu pune piedică! Dăruiește! Dă lumină în jurul tău! Lumina, atunci cînd este păzită, se mărește. Cînd există, în tine, mila și iertarea, se prinde a se strădui și cel de lîngă tine. Þine minte că un elev care este luat de rău, chiar va deveni rău.

Privește calitățile, nu numai defectele! Nici un om nu face ceva de neiertat. Facem rău din neștiință. Pe cel bolnav, nici doctorul nu se supără.

Nu există oameni răi! Noi îi înrăim. Nu există nici greșeală. Omul nu greșește niciodată. Tot ceea ce face el se numește experiență. În ultima vreme, toată lumea s-a ocupat cu speriatul, iar omul nu mai știe să distingă binele de rău.

Îngrijește-te de tine, dar și de mine și de cei din jurul tău! Îngrijește-te de omul de lîngă tine, ca și cînd te-ai îngriji tot pe tine! Binele ți se va întoarce.

Trecătorule, noi umblăm cu sorcova, dar este diferită. Este sorcova care seamănă. Noi trebuie să semănăm din plăcere, fără să cerem ori să așteptăm ceva în schimb. Avem sămînță, plug și coasă – baza autentică a poporului nostru – și putem ajuta la formarea unui om nou. Există mulți oameni aflați într-o permanentă căutare. Au nevoie de un punct de reper. Se vor regăsi toți oamenii care vor constitui temelia poporului ACELA.

Tu, ai puterea izvorului – ai ceva ce omul de lîngă tine n-are! Tu cunoști albul și negru, iar el cunoaște numai negrul și, de aceea, nu poate face diferența.



###### ###### ###### ###### ###### ######







~ Dacă vezi că arde o casă, undeva, la zece kilometri depărtare de tine, ce faci tu? Alergi acolo să stingi focul? N-ar fi mai bine să dai un telefon, să anunți pe cineva care este mai aproape de locul acela, iar tu să rămîi pe loc? Poate va izbucni un incendiu și acolo unde ești tu, și cine-l va stinge, dacă tu nu ești? Poți să ajuți la stingerea focului și dînd un telefon. Tu, stai la locul tău și vezi care îți este menirea, ai și tu menirea ta acolo unde te afli. ~



Trecătorule, privește la cei din jurul tău și vei vedea că tu ești altfel. Ești diferit, pentru că ai o misiune. Numai tu știi care este acea misiune. Privește spre tine și ascultă-ți inima. Dacă ai o îndoială, oricît de mică, în legatură cu ceva, întreabă-ți inima, ea nu te înșeală niciodată. După ce ai aflat care ți-e rostul, treci la treabă, dar ai grijă: să faci totul în așa fel, încît să fie și oaia întregă, și lupul sătul! Nu uita că, pentru cel care a muncit din suflet, la timpul potrivit, va veni și răsplata! Nu te teme și nu-ți programa bucuria cu hopuri!

În jurul tău, trecătorule, totul este gîndire materializată. Totul depinde de ceea ce gîndești. Nu există păcate, ci numai gînduri greșite.

Tu, cu gîndul tău, faci totul! Gîndul bun este ca o cărămidă. Prinde a crea! Cînd vezi că se taie pădurea, pune un gînd bun și se va opri! Dacă dorești binele cuiva, gîndul este mai puternic decît atunci cînd te gîndești la tine.

Cînd trimiți un gînd – bun sau rău – unui dușman, îl încarci cu energie, se hrănește cu gîndul tău. Pentru tine, dușmanii să fie ca vîntul și așa să-i lași să treacă – ca vîntul.

Să nu faci rău. Se întoarce la tine. Întotdeauna. Dacă aștepți ca cineva să se împiedice, se va împiedica; piedici există, oricum, foarte multe și la tot pasul, iar dacă te mai gîndești și tu la asta, sigur se va împiedica.

Trecătorule, fii simplu! Simplu, ca sufletul. Cînd ne-am pierdut simplitatea, am pierdut o parte din noi. Caută adevărul, trecătorule, și fii tare, puternic în suflet, ca un heruvim!





###### ###### ###### ###### ###### ######



~ Pe cînd eram băiet, așa, la vreo cîțiva ani, am avut o dădacă din Suceava, tare înțeleaptă. Într-o zi, mă jucam, în curte, cu căluțul meu de lemn. M-a întrebat ce fac, iar eu i-am zis că plec în lume, cu căluțul. M-a privit cîteva clipe, apoi mi-a zis: „Copile, de ești deștept, vei pleca în lume, dar, de-oi fi vreun prost, mai bine stai acasă, dragul meu, că te-om ști numai noi!” ~



Trecătorule, nu mai aștepta mesaje, răspunsuri! Ai spus ce aveai de spus. Acum, trebuie să mergi mai departe. Nu aștepta să ți se răspundă. Cei care pot să înțeleagă, vor înțelege, iar cu ceilalți, nu are rost să-ți pierzi vremea. Dacă vei încerca să-i convingi, vei strica ceea ce ai început. Ai semănat, treci mai departe!

Fii în lume, dar nu cu lumea! Orice om puternic are nevoie, uneori, să se ascundă de lume, pentru a înțelege ce are de făcut, pentru a-și îndeplini misiunea. Dacă stai tot timpul, cu oamenii, ei vor încerca să te „modeleze”, să-ți construiască o imagine, să te schimbe. Nu contează că nu n-ai nevoie de așa ceva, ei știu mai bine ce-ți trebuie...

Dacă vrem să schimbăm lumea în bine, nu trebuie să ne intereseze ce părere au unii despre noi. Să nu te intereseze ce cred ceilalți despre tine, să n-ai această grijă! Nu este important. Tu, trebuie să dorești binele pentru fiecare om, dar să nu aștepți să ți se răspundă la fel. Să nu aștepți nimic, să nu condiționezi, niciodată, pe nimeni și să dăruiești din suflet. Cocoșul nu cîntă ca să i se răspundă. El vede că este dimineață și vestește această stare de fapt, salută lumea. Nu așteaptă să i se răspundă.

Fii sigur că, așa cum tu dorești binele cuiva, tot astfel, cineva îți vrea ție binele. Cum eu îți doresc ție bine, tot așa, Dumnezeu îmi va dărui mie binele. Ãsta-i tot secretul!

.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!