Stii,
deseori m-am uitat inspre noi,
doar ne-om vedea impreuna.
Intotdeauna unul dintre noi era singur.
Cautam doi oameni, o singura iubire.
Mi-am dat seama ca eram daltonist, nu gaseam nici o culoare la locul ei in oameni, in imaginea asta, iar pe cele care le vedeam mi-am dat seama ca le-am confundat mereu.
Amandoi vorbeam de iubire de parca din noi s-a nascut, era copilul nostru, urmasul pe care ni-l doream.
Dar a murit inainte de-a deschide ochii.
I-am dat sa manance prea repede o mancare grea si nelalocul ei, ne-am facut vinovati de moarte.
Ii tot cautam un nume si ne bucuram de ceva abia nascut, fara sa realizam pericolul despartirii.
Abia dupa moarte i-am gasit un nume, l-am botezat la-ngropaciune - Duplicat la iubire.