Dubito ergo cogito, cogito ergo sum.
Sunt om si prin natura mea umana trebuie sa-mi pun niste intrebari.
De la inceput spun, acesta nu se vrea ( si nici nu este) un text literar.
Dar daca cineva gaseste macar un raspuns oricat de vag la una din aceste intrebari, il rog sa ma scoata macar putin din mocirla dureroasa a nestiintei.
Oare exista Dumnezeu?
Oare a avut o cauza si un scop precis ca sa faca lumea asa, sau n-a avut de ales?
Oare suntem singuri in Univers?
Oare aceasta este realitatea?
Ce este nimicul? Ce este infinitul? Mi-e greu sa inteleg notiunile absolute.
Oare Dumnezeu e absolut?
Ce vine dupa moarte? Vreau sa spun, moartea e un inceput sau un sfarsit?
Totul e intr-adevar relativ, cum ziceau sofistii?
De ce oamenii isi consuma energia pentru scopuri atat de neinsemnate?
Oare la ce o folosi restul de cca. 70% din creier pe care oamenii nu sunt inca in stare sa-l utilizeze?
Oare de ce exist?
Ce este sufletul?
Ar fi bine sa fie numai bine? Eu zic ca viata ar fi prea plictisitoare.
Cum este a patra dimensiune?
Care sunt nivelurile cunoasterii?
In ce scop a fost construit Sfinxul si cum?
Daca atomii se divid inca de un infinit de ori, nu ramane oare nimic si deci materia nu e tot energie?
Unde dispare lumina, cand o stingi?
Care-i diferenta intre spirit si suflet?
Daca nimic nu se pierde, totul se transforma, gandurile in ce se transforma? (dpv material)
Timpul este relativ, sau absolut?
Legile descoperite de oameni sunt oare intr-adevar respectate de natura?
Exista oare un scop si o cauza pentru care a fost creata lumea?
Daca va disparea vreodata Universul, ce va ramane in locul lui si ce era inainte ca acesta sa apara?
Exista fantome?
........................................................
Deocamdata e suficient. Astept raspunsul celor care-si folosesc toata materia cenusie sau au capacitati paranormale.