poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-08-07 | |
Adeseori am întins o mână.
Uneori a rămas așa, fără a primi vreun răspuns. Alteori, mi-a fost smulsă din umăr. Cu ură, cu cruzime chiar, nejustificată în niciun fel, pentru o biată mână întinsă. Câteodată, surprinsă, am simțit pielea-i fină atinsă de răceala de șarpe a unui bănuț. M-am scuturat iute de povara lui și-am căutat să dau înzecit înapoi. Alte dăți, prea rar, mi-a fost strânsă cu căldură, o secundă mai mult decat ar fi trebuit, în cleștele înroșit de focul ce arde in noi. M-am speriat și-am fugit. Dar n-am ezitat s-o întind iar. Uneori, ca noi toți, am căzut în capcana de-a fi dat cioara din mâna pe vrabia de pe gard. Și m-am ales tot cu o mână întinsă. Sau cu o vrabie ce s-a dovedit a fi cioară. Mai urâtă chiar decât cea care tocmai plecase, schiopătând, alungată. Nu există nici vrabie, nici gard. Există doar mintea noastră care transformă cioara-n dihor și vrabia-n privighetoare. Și sufletul nostru care goneste aiurea dupa iluzii inveșmântate în fir de aur ce se destramă la prima săgeată necruțătoare a dimineții. Și ritmul de cântec de leagăn ce amintește de Lorelei: "Anii mei tineri au sunat a cântec, dar am trecut pe lângă ei cu dragostea de mâna. Și am rămas cu mâna întinsă ca a Regelui Lear..."
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate