Ai ocazia sa-i mai vezi din cand in cand stand pe o banca, in curte si afara tarandu-si durerile si batranetile. Viata lor a fost de la inceput o cursa cu capcane mortale , destine care s-au consumat intr-o secunda avand teava rece a armei mereu la tampla.Acestia sunt cei care au ales dupa razboi sa se opuna cu armele, cu sufletul , cu speranta lor stalinizarii si distrugerii tarii.Practic in 49 muntii ardeau odata cu dorul lor de libertate, odata cu visul lor imposibil de realizat la acea vreme.E usor sa fi urmarit de trupele de securitate si sa mananci doar coaja de stejar? Sa dormi cu arma sub cap si sa te rogi ca sa prinzi zorii de a doua zi? Sa induri frigul, gandul ca acasa ai lasat o familie care va suferi consecintele fugii tale? Probabil ca Dumnezeu ia iubit pe acesti copii aparandu-i in momentele cele mai grele , oferindu-le secunde de eternitate.Se poate ca acolo sus sufletul lor era in imparatia raiului iar muntele scut, viata, onoare.Sa ne gandim si la cei care ramasi jos strecurau lacrimi si doruri doar de ei stiute, strecurau rugaminti de bine, de pace.Nici lor nu le-a fost usor caci securitatea-i vana, erau batuti mar, inchisi in beciuri imposibil de descris, erau supusi la torturi demne de evul mediu.Visul lor s-a terminat repede si drumul de la libertate la ocna a fost foarte scurt .Aiud, Gherla, Canal,Jilava sunt locuri prin care unii si-au semnat cartea tineretii lasand in urma picaturi de libertate si franturi de vise.Romania e presarata cu locuri demne de filmele de groaza, locuri care pastreaza intre zidurile lor tinereti si iubiri furate. Sa nu-i uitam caci altfel ne intoarcem acolo de unde am plecat si raul va navali iar peste noi ca un val murdar.Ca un val de nenorociri si patimi. Cei care au suferit si mai traiesc ii gasesti cuminti pe o banca in parc asteptand linistea eterna. Ei si-au facut datoria din plin.