Te-am cunoscut la o margine de planeta si atunci nu ai vrut sa auzi de mine. Culegeai flori din Caleea Lactee iar eu daramam fara sa vreau sori peste lume. M-ai dojenit bland spunandu-mi ca dragostea e mereu ascunsa printre stele. Ori daca eu le stric?
Cat a trecut de atunci? un secol? un minut cat o viata? Sti cat de mult valoreaza o clipa cand esti indragostit? Sti cat de mult valoreaza clipa unui sarut in geana zorilor? Iti spun ca valoreaza cat toata viata la un loc.Pentru mine erai doar tu. Doar fiinta ta si chipul tau fragil ca un portelan de China.Sti din ce traiam eu? Din lumina ochilor tai mari ca niste icoane facatoare de minuni. Din lumina lor traiam! Doar visul impletit cu realitatea de a fi cu tine, doar secunda cand imi puneai mana pe tampla si luai toate durerile facandu-ma sa zbor , facandu-ma sa respir parfumul tau etern.Totul s-a rupt intr-o dimineata plina cu zambete de ghiocei cand ai zis ca trebuie sa pleci o vreme. Nu am inteles si nici acum nu vreau sa inteleg de ce ai ales sa dispari asa brusc. Ce mi-a ramas? Parfumul tau fin si o gara pustie prin care trenurile se plimba haotice si eu.Eu uitandu-ma ca un disperat la semnalele verzi si rosii, cautandu-te printre sinele intortocheate ca viata.Se mai aude un suierat, mai trece un accelerat si realizez ca am imbatranit cautand raspunsuri care nu vor veni niciodata.Observ ca din picioarele mele au iesit radacini care sparg cu nebunia lor cimentul si in brate am deja frunze, pasari. Pasarile tristetii.