Asa ceva nu se există, ar fi spus Lucuța, prietena adolescentei mele de la Dunarea Tulcei... Si totusi, există!
Traian mi-a fost la intoarcerea din sălbăticie (de la bunici) indrumător de pasi, supraveghetor si instructor in ale civilizatiei mofturi...
O fată ca mine, cu apucături vulgare ( suit in copaci, mancat cu mana, cand convenienta impunea o multime de fiare-domestice: furculite-lingurite-linguri si cutite, si vorbit orice, la ton de prefereintă)trebuia adusă si redată intr-un fel lumii asfaltate de langă marea ce mare... Si, cum Traian ( de altfel un barbat superb de ochi albastri si inaltime de invidiat..) era liber ca pasărea cerului - măgăreata a căzut pe el... Traian era cel mai bun prieten al părintilor mei si omul pe care il suportam cu admiratie...Asa că, din obligatie sau plăcere mi-a devenit pe perioada vacantelor de vară insotitor...instructor...
La restaurant, m-am supus, am pus mana pe cele fiare - caci altfel, nu-mi mai primeam prajitura imensă - singura ce mă si interesa din lista de bucate - meniu...
La concerte iar era cum era... alta muzică, dar oricum muzică si am inceput sa diger opera si muzica clasica... si alta in afara celei de la orele de balet...
La plajă au inceput divergentele dintre noi... Nu discuti cu oricine, nu stai pe spate decat cinci minute, nu stai pe burta, nu... intri in apă cand iti spun eu, inoti cum vreau eu... si cască urechile, fiindca ti-l citesc pe Shakespeare in engleză...
- Dragul meu prieten adult, multumesc de toate indicatiile, dar eu mă duc să inot, cum imi place si, citeste-l in ce limbă vrei pe Shakespeare... Mi-e cald si m-am saturat de mofturile asfaltului de pe aici... Oricum, in afară de muzee si mare nu-mi pasă de nimic altceva.
Zis si făcut... răzvrătită - am intrat in mare... stiam să inot si mă asteptam să lase literatura engleză pentru a veni cu mine in apă... N-a venit..si ca atare am inotat singură, destul de departe in larg... cand de sub mine a țasnit un ceva negru cauciucat cu ochelari si tub de oxigen in spate...
- Iaca si Sirenul- blond carliontat, mi-am zis... siren străin, fiindcă si acesta vorbea necitind din limba lui Shakespeare...
"Nu vorbesti cu nici un străin" - imi spusese Traian, "nu vorbesti cu oricine"... imi răsuna in urechi povata mult prea adultului meu insotitor...
Hmm... cum adică? - mi-am zis in gand... nu vorbesc cu oricine...da ăsta era - Siren... blond carliontat, iesit di mare si cu ochii, ce de ochi albastri ( doi dar mari...ce mari si ce albastri)...
Intoarsă la mal - acolo unde mă astepta gesticuland Traian... i-am spus că la Marea Neagră au inceput să apară - Sireni!
M-a crezut fiindcă de atunci mi-a spus că nici cu Sirenii nu am voie să stau de vorbă in absenta lui...
Asa că, Sirenii exista!!!!