Deosebit de indarjita aceasta dupa-amiaza ai zice ca Bacovia stia el de ce folosea natura ca barometru sentimental ma intreb ce e cu starea aceasta de nu pot face nimic fara tine sa fie asta dragoste sau simplul fapt ca ma plictisesc aici ma face sa simt nevoia sa-mi fii aproape cu zambetul tau cu tot ai zice vazandu-te ca esti un copil razi acum si-mi spui "du-te ma! doar si tu esti copil uite cum te amuza ca eu rad din orice, zici tu, cand eu rad de fericita!" si ma faci acum sa ma intreb ce-i fericirea dar inteleg ca trebuie sa te sarut ca sa-mi dau seama doar Dumnezeu cred ca ne saruta de ne face fericiti caci altfel cum sa-ti explici starea aceasta amorfa cand eu stau langa tine si te privesc in ochi si tu razi rasfatata si-mi spun in gandul meu ca niciodata nu mi-a iesit o poezie care sa zambeasca asemeni tie si ma gandesc atunci ce poezie esti tu si tu ma intrebi de ce surad ganditor si eu iti ascund gandul mintindu-te ca nu e nici o cauza concreta, ca-mi vin ganduri asa in amalgam in cap si ca nu le pot descrie caci ce om ar putea ar trebui sa fie super-scriitorul si-ti tot ascund astfel gandurile stiind ca vei insista sarutandu-ma sa-ti spun si apoi te vei imbufna ca un copil frumos care nu primeste ceea ce-si doreste si uite, Doamne, ca vorbesc de tine si tu nu esti aici probabil esti inca pe tren stand ganditor rezemata de geamul proprietatea CFR-ului (niciodata, mi-am propus eu, cand voi fi mare, nu voi mai merge cu personale duhnind a bancheta obosita) si, probabil, stiindu-te asa compatibila cu mine, te gandesti cum ar fi acum sa fim amandoi pe strada aceea pavata cu dale vechi, cubice (cei de la Primarie nu stiu ce prostie fac scotandu-le, simteai ca mergi printr-un oras medieval doar dupa felul in care ti se rasuceau muschii gleznei calcand) si stai sa-ti spun c-au inflorit castanii si abia astept sa vii ca sa ii vezi, florile au un miros care te duce cu gandul la pierduta lume a norilor si-ai spune zambind din nou ca suntem ca doi batranei si eu obisnuit cu prea logicul ti-as spune ca, de fapt, batraneii sunt tineri, deci ca pentru ei clipele se dilata si atunci nu ti-ar mai fi teama ca imbatranim caci ar insemna ca am trait deja o viata de iubire pe care acum o tot astepti blestemand prapastia aceasta neagra ce ne desparte cu fiecare secunda uite, sa stii ca ceasul iar mi s-a oprit si degeaba l-am fixat ca sa stim amandoi ca traim simultan dar oricum eu iti simt bataile inimii, imi bat mie in carotida si parca daca intind mana tare, tare, atat de tare incat muschii mei sa se subtieze ti-as putea zari mana ta intinsa sub pielea mea si atunci ma intorc la mine in suflet si te astept sa vii sa-ti pun zambetul de la mine din suflet pe buzele tale...
Ti-am zis oare ca zambesti ca un copil?