poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-04-24 | |
Uneori eram deprimat
și nu conta prea mult c-aveam trupu' puțin sfâșiat. Orbecăiam în continuare printre culori, câteodată atingeam negrul puțin, apoi ma înfiora răceala asta a mea. Ca un copil ce vrea să fie adăpostit fugeam spre un pom înflorit. Cine naiba mai avea timp de iubit? Înotam prin realitatea asta infectă cu ochii închiși, nu-mi păsa unde-ajung, eu mă oprisem de mult. Era colțul meu de trotuar, lângă-un liliac, unde vindeam vise și culori pentru nori. Azi am unu' special , de copil neîntinat, un vis cu îngeri vopsind garduri în verde pastel. De fapt nu-l vindeam , așteptam să vină naivul ce l-a visat , să știu și eu că mai sunt așa visători, și să facem schimb de culori pentru nori. Aveam un roz de piersic curat ce era invidiat chiar și de-un galben canar. Seara uneori , liliacu-mi vorbea , mă credea nefericit, poate eram ... îmi cerea să prind rădăcini lângă el , să fim un altoi cu parfum roz pentru toți visătorii orașului mort. Câteodată era doar tăcere atunci oricine putea auzi frunzele foșnind a moarte, sau ... așa suna singurătatea?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate