Oare Eros, stapanul dragostei, cel ce o imparte cu darnicie, s-a indragostit vreodata? Oare a simtit el cum in absenta persoanei iubite timpul trece mai incet decat un melc cu un handicap locomotor, de ai impresia ca se trasforma intr-o materie plasmatica, si ca ai putea sa-l atingi, sa-l pipai, sa-i simti esenta, sa-l intrebi de ce-si duce povara anilor cu atata plictiseala si truda? A simtit el cum in prezenta persoanei iubite goneste precum un ghepard atunci cand isi alearga vanatul favorit, de ai impresia ca fiecare intalnire e sarita de pe axa timpului. Cronos acorda, parca, doar cateva secunde clipei regasirii, iar la despartire te intrebi cu disperare:”dupa ce alearga timpul?”. Daca s-ar afla cu siguranta toti indragostitii ar vana aceasta placere a timpului si iar aduce-o ofranda pe parcursul intalnirii cu persoana iubita, pentru a-l pacali sa stea pe loc si sa-si savureze alaturi de ei placerea.
S-a intalnit Eros vreodata cu persoana iubita la adapostul noptii, unde nu-i lumineaza decat luna, stelele si aura lor de indragostiti? A simtit el soaptele fierbinti ale partenerei si dandu-i o stare euforica magica? A gustat el din pelinul despartirii? Acel pelin care iti lasa sufletul amar pana la urmatoarea intalnire? A avut el nopti nedormite doar de bucuria de a se gandi la persoana iubita, sau a adormit el gandindu-se la ea pentru a se trezi tot cu ea in gand?
A gustat el din cupa otravita a despartirii definitive, cupa acoperita cu spini, cupa care nu-si are locul in universul indragostitilor, fiind un cadou marsav pe care o lege necunoscuta ii interzice lui Eros sa o piarda.
Nu. Atunci de ce pune fiinta umana care nu are decat o minuscula parte din puterea zeilor s-o faca?
31.08.2002