Dragă Bogdan,
Presupun că ți-am urat „La mulți ani!”, dacă nu am făcut-o ieri am o scuză, dacă nu am făcut-o azi, e cu siguranță din cauză că ți-am urat anul trecut ceva de genul ăsta, în anul ăla care nu-și mai termina iarna.

La mulți ani!, tot netuns sunt, dar parcă nici tu nu te-ai schimbat, ai rămas la fel de imprevizibil. Pentru mine tunsoarea ta este un mister. Am încercat să te „imit”. Nu mi-a reușit niciodată. Am încercat și aseară, cu două cutii de bere URSUS. Una s-a stâlcit rău, aialaltă a rămas nedesfăcută în frigider. Am încercat să dreg „busuiocul” cu o pălincă. Nici așa n-a mers: lichidul a fost tare, recipientul nu, pentru că era din material plastic, maleabil și n-am mai avut ce să pun în frigider. Am încercat, în final, cu un vin roșu de Dealul Mare (cabernet sovignon). De data asta a fost sticla tare, vinul însă avea numai 12 grade alcoolice, deși gustul blând-catifelat al respectivului vin l-am recunoscut ca fiindu-mi familiar.
Te-am evocat cât am putut și de câte ori am dus paharele la gură: La mulți ani!
La mulți ani!

Spuneam că ești imprevizibil, dar nu mi-a trecut prin cap să încec cu aquariul. Nici nu mai știu unde l-ai lăsat. Cum trece vremea, cum cresc și se înmulțesc peștii, câte școli ai mai făcut și tu la viața ta? La mulți ani!
Ai lăsat tu școala aia flămândă, dar ai procesat tot. Mânuiești cu eleganță argintăria, nimic de spus! și faci și ce trebuie, chiar unde trebuie – o floarea soarelui hrănită la rădăcină rodește și închide ciclul rotației soricii în favoarea Rapidului. Mâine, poimâine te văd cu un laptop în poală la tribuna oficială. Nu se știe niciodată, pui geană pe geană, îți închipui ... gata-i cariera ta de oficial. Păcat că ți-ai dat bustul de bronz cadou. A fost un gest puțin cam prea „larg” pentru o statuie cu aripile confiscate. Biata femeie, voiește să îți înapoieze darul – dar din dar se face Rai, știi tu cum e, dar nu are curaj să-i lipească ceva la nas și nici la aripi nu se pricepe, iar perne nu poate să-i pună, pentru că nu are decât una singură și nu e cu fulgi, ci cu vată melaminată. La mulți ani!

La mulți ani! Da’ nu-l mai înjura așa, în gura mare, pe săracul bin Laden. Ce vină are el? Nici nu era uzbec. Era yrockez – yrockeză de fapt! – ba și președintă de Senat în Alaska. Uite ce scrie pe bucata „mea” de tencuială, că am și eu una:
“As Alaska's Senate President, I'm the most visible member of the Senate. Because of this status I wear many hats. First, I have my responsibilities to my Anchorage constituents. Second, I represent the legislature in a variety of forums within the state and across the country year round. As Senate President it is important to differentiate between my position and my party. Thoughout the year, but primarily during session, an important function I hold is to promote the legislative priorities of my republican colleagues in the Senate. These priorities consist of party platform positions and the constituent demands of their respective constituents. I often meet and discuss legislation and other issues with Senate Democrats, the Governor and members of the House majority and minority. It is also important to remember that nothing is black and white and that a majority of the issues that impact this state require the input and support of a majority of the legislature and Alaskans as a whole.”
La mulți ani! și succes în noua legislatură. Þine însă minte, ascultă-mă și pe mine în chestia asta, știu eu ce spun: o cutie goală de bere, se dovedește a fi insuficientă, la o adică, chiar pentru o treabă mică!

La mulți ani! Cu prima ocazie, ești invitatul meu: te duc la mc. donalds, la ăla care miroase cel mai tare a bulion. Nu îți face griji, plătesc eu!

La mulți ani!