Iulia.

Pentru cine nu stie, Iulia e soru-mea. A` mai mijlocie si mai coltoasa dintre toate(2). Pfi, mare talent are mica aburitoare in a ameti de cap pana si o doza goala de spray. Cum ma intoarce ea si cum ma suceste inca nu stiu. Cert e ca mereu ma prosteste atat de bine incat raman razand cu o buza mai umflata decat cealalta. Ma stie ca pe palma ei, din care-i si mananc uneori cand cad in plasa:

N-are bani?

"Gene intoarse, stii tu ca o sa moara sor-ta de foame azi la scoala ca n-are ce manca?"
"Fa-ti un sandwich de acasa!"
"Care ma, cu paine si verdeata? M-ai fi facand vita, hait? A uitat mata sa ia carne azi."
"Fa-ti cu cascaval numai pleaca, miloago!" -aici stau eu distrat cu gura cascata sa inhat reactia ei-
"Nu fii jegos, ma, scapa ma lu` nenorocita de sor-ta niste bani!"

Clar. Am triumfat evident, s-a milogit tocmai Ea de mine! Stie ea cata minte am si dupa ce zice asta, se duce frumos la sertarelul meu si ia de acolo meciurile mele de biliard pe care nu le-am jucat, sucurile pe care nu le-am baut, filmele pe care nu le-am vazut, etcetera. Mereu (dar Mereu) aduce seara inapoi banii la leu si se intoarce in camera ei zambind.

Ii e lene sa-si faca de mancare?
Eu stiu si-mi scot ochii din monitor o clipa: "Muțunachi, nu-mi mai zambi asa jignitor si treci la curatat cartofi." Ma conformez orbeste, stie sa prajeasca niste minunatii de cartofi...

Vrea sa ma cheme cu gasca ei la un suc?

"Alo, buna ziua. Familia Carp? Cu domnisorul Carp va rog. Bogdan Carp. Ah, buna ziua. De la secretariat sunt. Sunt pusa intr-o pozitie jenanta dar trebuie sa va comunic hotararea Consiliului de a va preaviza in vederea exmatricularii pe baza absentelor si lipsei de interes la invatatura"
"Va rog, am scutiri pentru absente..."
"Nu tine de mine, sa stiti. Eu doar co-mu-nic. Imi pare rau. Pentru a va inmana preavizul, va rog sa va prezentati in mai putin de jumatate de ora in barul Canabis."
"Aaaaah, iarba putrezita ce-mi esti, n-ai ce face... Las` ca-ti arat eu tie."

N-o las la calculator?

"Te cheama ma'ta la telefon, Muțunachi. I-am zis ca ai sarit peste fizica azi."
"Ceapa umflata, nu puteai sa taci? Esti mare de acu, iapa batrana. Si tot torni!" plec eu rabufnind.

Pana cand imi dau seama ca doar tonul ma cearta monoton in casca receptorului, ea deja si-a inradacinat fiinta pe scaunul din fata calculatorului.

sau

"Jigodie ordinara, belesti ochii toata ziua in monitor si tot prost ramai. Las'o si pe sor-ta ca-i mai batraioara si nu si-a verificat mailu` de ani."
"Fugi d'aci, lasa-ma'n pace, nu vezi ca am treaba?"
"Nesatulule, ai treaba in counter si warcraft, nenorocit mic. Ehe, ce te-as bate daca ai mai fi mai mic si neajutorat cum erai tu"

Groaza amintirilor ma napadeste si ies din camera calcand apasat, sa se auda bibelourile in vitrine.
Amintiri....cand, pe la cei 6-7 ani ai mei, ma baga intr-o camera (de preferinta intr-un colt al casei) cu storurile trase -ca apoi sa faca ca toti dracii pe la usa- din care ieseam, de obicei, ud si bocind.

Dar ce nu-mi facea ea?

Ma postea lu` mama cum ma prindea pe picior gresit, ma tragea de maini si de picioare (ea cu sor-mea intr-o alianta indestructibil de periculoasa pentru mine), in sfarsit, ma schingiuia ca pe un martir.
Odata, ca sa n-o zic mamei ca fumeaza, mi-a dat si mie un fum cu care m-a santajat pana cand si-a dat singura seama biata mama cu ce paine se mananca fiul ei cumincior si asuprit.

Cu toate astea, era magica zana la care ma uitam beat de mirare. Ea, cu prietenii ei teribil(isti) de amuzanti si deloc nasoi(ce stiam eu de cool, beton, misto, calumea, bla..?) cu care vorbea verzi si uscate din care nu pricepeam o boaba. Si asta imi si placea: sa fiu lasat pe din afara si sa-i admir in tacere. Pana imi dadeam in stamba si urlam si eu pe acolo, moment in care sora-mea, evident stanjenita, ma trimitea acasa cu un sut in fund.
Mereu statea cu colegii pana la 10 noaptea (!) prin oras. Pai Doamne, pentru mine, sa vii la 10 noaptea insemna pedeapsa capitala. Singuri, lingura de lemn si cu mine stie cat ne-a incununat mana mamei mele (la un moment dat, voiam chiar sa ma casatoresc cu o statuie de lemn pe care o vazusem la teveu si pe care o consideram sora suferintei mele. Ba mai rau, nu ma sprijineam pe masa, banca de teama sa nu le ranesc. Lingurile de lemn moarte-rupte pe fundul meu ajungeau de victime).
Intotdeauna a avut note bune dar tot eu eram cel cu 10. Clar, pentru ea eram -si sunt- o "cauza pierduta de tocilar".
Mereu ma prosteste, mereu ma'nhața cu usurinta, peste toate ma duce de nas ca de manuța.

Si totusi, iarba asta slaba de sor-mea mi-e cea mai draga dintre toate surorile mijlocii. Si sincer? Nu's deloc subiectivist.