Parfumul mizeriei sufletești te cuprinde pe de-a-ntregul...
Ceea ce tu nu ințelegi te ține in lanțuri condamnat la o moarte fără metempsihoză propriu-zisă, dar nu inteleg de ce bocetele tale mortuare tot pe mine mă umbresc...

Ai o gaură...nu in suflet,ci pe bara venelor prin care curge și sufletul meu pângărit de dragostea ta animală și de lumina prea evidentă...

Ești un străin și totuși te cunosc și știu cu siguranță că mă vei prinde din fuga mea universală și mă vei opri pentru un moment și vei indrăzni sa te uiți în ochii mei ce au privit atâtea fețe stinse de negura și plictiseala anilor să îmi ingădui pentru acea clipa infinita să citesc în chipul tău diavolesc în priviri și îngeresc in culori...compasiune...nimic mai mult...