Exista o pozitie apozitionala a tuturor fiintelor din nefiinta, surprinse în noaptea luminii dormind în zgomotul vidului! (Bang!). Sunt
lucruri despre care se afirma curent ca sunt “dincolo de ...”, aceste “...” putand fi “noi”, “mine”, “tot”, etc, fara a ne pune niciodata
problema daca nu cumva sunt “dincoace de ...” sau, pur si simplu, “altundeva”. E o premiza psihologica, desigur, sa spunem
înaltati: “dincolo de mine, fac cutare lucru!”. Pentru ca, inconstient, fiecare se considera punctul de la care se poate pleca spre acel
“dincolo”, spre mai departe, cu alte cuvinte o baza de pornire pentru toate lucrurile care îl privesc. Fiecare se considera, într-un
univers propriu (restrans sau largit), acel punctum primum de la care pleaca toate. Adica ideea suprematiei primarului, revendicata ca
origine, mandria semintei, cum s-ar spune. Nimeni nu admite un “dincoace de ...” sau “pe langa” ori, cum spun englezii, “around of
...”. Nu, desi i se recunoaste importanta centrului cercului, omul nu se poate mandri ca e mijlocul, lui îi trebuie sa tinda spre infinitate,
el fiind acel punctum primum care cere (fatal, uneori) depasirea propriilor limite.Poate ca asta exprima doua lucruri, unul bun si altul
mai putin bun: 1) individul nu se multumeste cu ceea ce este si tinde mai sus; 2) ignorant, se considera ceea ce am spus mai sus si îsi
permite luxul de a fi orgolios. Pentru primul merita o mica lauda, relativa, caci s-ar putea ca aceasta pornire sa fie nesemnificativa sau
inexistenta la unele exemplare. Pentru a doua merita toata hula. În rest, nimic.